Caritas Timisoara

joi, iunie 25, 2009

10.000 €

Ce poti vinde de 10.000 €?
Am sa va spun eu ce NU credeam ca se poate vinde cu 10.000 €.  Cristi !
Cristi are... avea :( 29 de ani. Traia intr-un sat de langa Orastie impreuna cu mama lui. Era un vulcanizator de-al unui client de-al meu . L-am dus o data acasa cu masina si l-am intrebat de ce nu se casatoreste. Mi-a spus ca nu ii plac fetele, nu ca nu ii plac dar ca nu are incredere in ele, ca sunt parsive... insa ca iubeste la nebunie copiii. Ca o sa puna o fata sa ii faca un copil si ca o sa il creasca singur.
Asta a fost toata discutia mea (inteligenta) cu el.
Vineri 19.06.2009 s-a spanzurat... si nu voi mai putea sta DELOC de vorba cu el. Luase niste bani de la camatari si acestia au inceput sa il ameninte ca il omoara. Nu a fost nevoie. Nu ma intreb ce a cumparat cu banii. Stiu ce a vandut in schimb: sufletul. 1 suflet= 10.000 €. Atat a trebuit sa scoata satana din buzunar ca sa il cumpere pe Cristi. Pentru Cristi s-a terminat... si cred ca s-a sinucis cu gandul sa puna capat suferintei. Din pacate si-a creat una mult mai mare... si permanenta.
Ce puteam sa fac eu? Il cunosteam de 2 ani si nu i-am vorbit niciodata despre Cel care poate sa il linisteasca, Cel care poate sa il vindece, Cel care... Cel care putea sa il tina INCA in viata. Nu cred ca sunt vinovat ca s-a sinucis (pentru ca ar fi o povara prea mare pentru mine de dus) dar cred ca ar trebui sa fiu (sa fi, sa fim) mai indrazneti.
Satana mai are zeci de mii de euro la bataie... si o va face. Nu-l lasa sa te cumpere si pe tine, nici pentru sute de mii, miliane de euro. Cristi s-a stins (de tot) insa tu esti in viata (oricum o fi ea). Ai probleme? Crede-ma ca este Cineva care te poate cumpara (rascumpara) si pretul platit de El a fost mult mai mare. Insa a meritat. Si a facut-o SPECIAL pentru tine.
IOAN 3:16

joi, iunie 18, 2009

Creatia


Cica odata o explozie a avut loc. Apoi dintr-o particula mica de praf s-a creat ceva. Din acel ceva s-a creat alt ceva (tot de la sine, evident). Apoi alt ceva. Apoi alt ceva. Apoi... ani [sau milioane de ani] au trecut si au aparut Manny si Sid (asa am vazut io in Ais Eigi), apoi o maimuta s-a hotarat ca s-a saturat sa mai fie maimuta si s-a coborat din copac. Dintr-o data s-a facut iarna si maimuta a inceput sa dardaie de frig. Si s-a gandit la foc. Uitati-va la imaginea de mai sus si imagineaza-ti toate acestea. Eu nu pot. Pentru mine aceasta minune de foc e facuta de El. E singura explicatie care are sens pentru mine. Nu-ti convine? Mie da! :p

vineri, iunie 12, 2009

Umbre



Copiii din imaginea alaturata se joaca bine cunoscutul joc "Umbre". Stiti la ce ma refer, nu?!
E nu!!! Este nevoie de minim 2 jucatori si maxim ... maxim. Incepi jocul cu 3 vieti si de fiecare data cand calci pe umbra unui alt jucator pierzi o viata. Cand pierzi toate cele 3 vieti iesi din joc. Regula: ai voie sa calci pe umbra ta. Asta se jucau 3 copii (pana in 10 ani) in week-end-ul care a trecut. Eram intr-un fel de tabara si ei nu aveau ce sa faca si s-au gasit. Fara sa se planga de vreme, de mancare, de faptul ca nu au net sau PS2.3 beta sau AiFon. Si-au inventat un joc, si credeti-ma ca s-au distrat. Umbre. Te-ai fi gandit la asta? Eu nu. Unde sunt umbrele noastre? Pe unde se umb(r)la? Ce faci cand te plictisesti? Eu unul stiu ce fac. Pierd timp in fata filmelor. Tu? Internet, jocuri, cluburi, baruri, pizzerii, TV ? Sau nici nu se pune problema de umbra. Pentru ca ziua dormi, iar seara e prea intuneric ca sa ti se vada umbra. Asta e ultima gaselnitza a generatiei tinere. Stau pana dimineata la 4-5 la calculator si apoi dorm toata ziua (pana pe la 7 seara) pentru ca "e prea cald peste zi". Dar daca nu iesi cand e soare afara cum ramane cu "Umbre"? Le lasam celor pana in 10 ani? Era Unul care spunea ca ar trebui sa fim ca niste copii. Ce ne opreste? Ce ne opreste sa jucam "Umbre"? Sau sa socializam? Sa lasam la o parte tehnologia? Stiu ce ma opreste pe mine. EU. Si am sa iti spun un secret: stiu ce te opreste si pe tine ... TU.
Te invit sa jucam (joci) "Umbre". Nu ai 3 vieti, doar una. Nu o irosi!

marți, iunie 09, 2009

Angela (Angel)


Angi. Asa ii spunem toti. Asa ne-a spus ea ca o cheama. Asa au numit-o parintii (ii numim asa doar pentru ca i-au dat viata). Are 27 de ani si are un IQ nu foarte ridicat. Si asta tot datorita "parintilor" care o bateau cand era mica - mai ales capul familiei, asa de tare incat au scapat-o si in cap de mai multe ori. Au pus-o sa cerseasca si au abuzat-o. Nu s-a dezvoltat normal. Normal pentru ce?sau din ce punct de vedere? Din punctul meu de vedere e mai normala decat multi dintre noi. Duminica pe 07.06 a fost "cina" la noi la biserica. Dupa cateva cantece (cantari, pe limba crestineasca) este un moment in care microfonul este deschis pentru oricine vrea sa spuna cate ceva. De undeva din stanga, a aparut Angi, s-a strecurat pe unde era mai greu de strecurat, ca sa nu deranjeze pe nimeni, a luat microfonul si a zis:" Ma numesc Angi si vreau sa stiti ca Dumnezeu are un plan cu mine. La 16 ani am vrut sa ma sinucid insa Dumnezeu mi-a spus ca nu e gata viata mea si ca are un plan cu mine. Dumnezeu are un plan si cu tine si acela e sa duci evanghelia pana la capat. Eu am sa fac asa pentru ca asa mi-a zis Dumnezeu, si Dumnezeu are un pan cu mine. Fa si tu la fel. Dumnezeu sa te binecuvanteze". Si a plecat la fel ca nu cumva sa deranjeze pe nimeni. Nu am auzit sa fie cineva asa de aplaudat (da, aplaudat in biserica) cum a fost aplaudata Angi. Angela. Angel. Ingerul! Pe Dumnezeu nu il putem vedea, deocamdata, insa ingerii Lui sunt printre noi. Si de cele mai multe ori sunt dintre cei mai neinsemnati dintre noi. Ii vedem? Ii recunoastem? Daca Angi v-a merge in cer? O, ho... va fi la intrare cu Sf. Petru verificand daca esti pe lista. Daca sunt pe lista. Incearca sa fi pe lista. Si numai ca sa o cunosti pe Angi. Eu incerc.