Tatic

Peste o luna si jumatate, cu ajutorul Lui voi fi taic. Da, tatic! Doua sentimente ma incearca. Unul de nesiguranta si teama. Daca voi fi neputincios? Daca nu voi sti ce sa fac? Daca? Daca? Daca? Dac....
Al doilea as putea sa il descriu astfel:

acasa, in pat, eu pe spate iar LittleGirl (inca nu ne-a dat El un nume pentru ea) la mine pe burta, gangurind.

Si atunci ma linistesc si ma apuca lacrimile. De bucurie.

Ma uit la un serial bunicel- Scrubs.

In unul din episoade un copilandru il intreaba pe taica-su: -Tati, de unde vin copiii?

El raspunde: -Cand o mamica si un tatic se iubesc mult, mult, ei inchid ochii si isi pun o dorinta.

Little Girl, esti asa de dorita!!! Mami si tati se iubesc mult, mult.

Sabat

"Domnisoara" din imagine este baba mea.

Baba care mi-a "tunnat" ultimii 10 ani din viata. mai exact 2 ani si jumatate de prietenie si logodna si 7 ani jumate de sot-sotie.

In urma cu 5 luni si 2 saptamani s-a ingrasat.

Peste alte 3 luni si 2 saptamani o sa slabeasca.

Eu v-a fi la fel. Vietile noastre nu vor mai fi la fel, pentru ca o sa apara Baby Girl. Da, la un an dupa ce am pierdut primul prunc, Dumnezeu ne da altul. Pardon, alta!

Stateam cu baba in pat (baba are 29 de ani) si realizam cat suntem de binecuvantati. Am avut parte de 7 ani (6 ani +cel sabatic) in care ne-am apropiat.

Anul sabatic a fost cred ca cel mai roditor. Cred ca as putea sa numar pe deget de cate ori ne-am certat. Si daca ma intrebati motivul, nu as sti sa vi-l spun.

In schimb as putea sa va enumar lucrurile bune.

Am trecut de la impleticire la impletire. D intra in lumea mea, eu [incerc sa] ii ofer cele necesare (ma refer, in primul rand la timpul de calitate dupa care tanjeste)

Sapte ani in care "ne-am facut de cap". Sapte ani suficienti sa scriem primul capitol.

Ne "tunnam" de la 2D, la 3D. Eu sunt D, ea e D, Baby Girl o sa fie si ea tot D.

Iti multumim Doamne pentru tot ce ne-ai dat, ce ne dai zi de zi si ce ne vei da si de acum inainte!

Daca esti pesimist in ceea ce priveste viata ta...

Ochii sus!

Mosu' D.

S-a sfarsit!

Luni, 24 ianuarie, in jurul orei 12:00.
Stau cu Marius si Grazzi la o cafea.
Plecam de acolo.
Eu si Grazzi la fel cum am venit.
Marius... fara cel mai bun prieten.
S-a sfarsit! Si l-a sfarsit!
30 si ceva de ani, sot si tata a doi copii.
A plecat din tara sa isi si sa le faca un viitor.
Mergea la serviciu cu un micobuz, cu mai multi colegi.
Un TIR loveste microbuzul.
E SINGURUL care a murit. Dormea.
Nu siu DE CE?
Nu stiu ce s-ar putea spune in aceste momente sotiei si copiilor.
Biblic e sa plangi cu cei ce plang.
Si cred ca e suficient.
Desi doare, nu ii poti asigura ca e intr-un loc mai bun. Pur si simplu nu poti.
Am cautat argumentari din Biblie, ca Dumnezeu vrea sa salveze pe toata lumea. M-am luptat mult cu asta cand a murit tatal meu. As vrea sa il revad. Si sa stau cu el la povesti. Si am sa sper asta pane sa vor sfarsi toate. Nu am insa siguranta ca asa va fi!
Mi-ar placea insa sa ma intalnesc si cu mama, Cipri, Grazzi, Anto, Tavi, Mihai, Estera si altii acolo sus. Partea buna e ca pentru acestia mai pot sa fac ceva. Sunt [inca] in viata! Pot sa le spun ca sunt iubiti, iertati si ca este ceva mai bun pregatit pentru ei SUS. ISUS!

Cristos S-a nascut!

Craciun fericit!

Asta am eu. Sunt acasa. Acasa la mama si socrii. E bine. E Craciun. Sora mea a venit si ea de prin strainatate. E mai bine acasa. Cu cei dragi.

Sotia mea e insarcinata. Luna a 4a. O sa avem o fetita. Probabil ca o sa fie strigata Daria. Sunt fericit. O prietena buna ne-a dat hainuta din imagine. Cred ca e profet. Exact asa o sa fie. Presimt. Daria si eu o sa o iubim pe mami. Mult de tot.

Isus S-a nascut! Vestea ar fi fost trista daca nu se nastea si pentru mine. Dar a facut-o.

Doamne, cum sa iti multumesc?

Sunt al tau. Sunt mantuit. Sunt sanatos. Am o sotie minunata. O sa am o fetita. Am un acoperis sub cap. Am serviciu, prieteni, o biserica, am... tot ce am de la Tine.

Si asta DOAR pentru ca ma iubesti.

Nu am cum sa fac un tricou, insa postez pe acest blog:

Tati, mami si Daria il iubesc pe Isus

Bucurie

Astazi am fost cu "Mario" (si-a trecut numele si pe ochelari) sa isi vada parintii. Parinti care erau bucurosi ca si-au luat prima masina. Au avut o dacie pana acum, insa acum "asta e cu buton ca sa deschizi geamul. Si pentru sofer si pentu sotie. Are termometru si arata chiar si cat e ceasul. Si e plina de air-bag-uri d'alea". Asta spunea tatal lui. Nu va ganditi ca si-au luat ceva A5, Maybach, Hummer sau Maseratti. Si-au cumparat un Hyundai i20. Nu am mai vazut de mult niste oameni asa de bucurosi. Bucuria mea a fost si ea mare din doua motive: erau molipsitori si am macat cartofi a la Sopot (doar pentru cunoscatori). "Mario" era si el bucuros. Parintii lui l-au facut sa fie asa. Si pisica din imagine. Unde vedea o pereche de picioare in miscare, acolo era si ea. Iar daca te apucai sa o mangai torcea de numa'.

Cand te-ai bucurat ultima data? Cand m-am bucurat ultima data? Ce minune trebuie sa se intample sa poti sa te bucuri?

Pentru unii e suficient un i20. Pentru altii si mai putin... un pisic.

Pentru altii nu este suficient nici macar un Mercedes, o afacere, un apartament, o biserica.

Pentru mine [azi] a fost suficient sa vad doi oameni bucurandu-se pentru o (mini)masina, un prieten sa se joaca cu o pisica si o pisica ca e rasfatata.

Pentru tine?

...

Lumea mea

Am fost la film. The Expendables. Patru baieti, de la ora 22:20. Zic sa o sun si pe sotia mea, ca asa e frumos. Desi, in mintea mea eram convins ca nu o sa vina si ea la film, ea ma refuza din prima, spunandu-mi ca accespta.

Soc! Film de la care nu poti sa te astepti sa fi dezamagit de scenariu, sau de lipsa sentimentalismului, sau ca se injura la greu, nici macar ca nu erau curati oamenii. Film la care te duci ca vezi pac-pac, (sau mai bine zis bum-bum) ca vezi picioare in "mufa", sange peste tot si mai ales "meseriasii" care-mi erau idoli cand eram pustan. Si totusi ea vrea sa vina.

Am tot auzit [si citit] ca eu ar trebui sa intru in lumea ei si ca ea trebuie sa intre in lumea mea. Nu stiam exact ce inseamna. Stiu doar ca a insemnat mult pentru mine. Mai mult, imi spune ca i-a si placut. Poate ca asa e: "din cand in cand mai au si fetele nevoie de putina actiune" :)

Multam mult, Peachule!

Dezamagire

Este ora 1:11 minute. Astept sa vina niste prieteni de la nunta (prieteni veniti din Satu Mare la o nunta in Timisoara, prieteni care dorm la mine). "Pedalez" printre canalele TV-ului, impreuna cu sotia mea si ne oprim la un post TV crestin. Moderatoarea are doi invitati. Se vorbeste despre cheltuirea banilor si daca banii sunt in sine rai sau nu. Doamne!!! Sunt dezamagit. Ma gandesc ca poate se uita si altii la aceasta emisiune si nu stiu daca inteleg mare lucru. Doi interlocutori. Greu de legat o propozitie (nici nu are rost sa discutam de fraze). La un moment dat se discuta despre varsta la care ar trebui sa iti castigi singur banii, iar unul ditre invitati spune ca in Romania este greu sa lucrezi de la 16 ani, chiar daca ai vrea sa lucrezi intr-un bar. Da, la 16 ani, intr-un bar. Cred ca impreuna au spus de cel putin 5 ori "in functie de prioritati". Cam orice erau intrebati incepeau cu " in functie de prioritati". Nu se mai opreau din "super casa", "mega masina", "casa de vacanta extra luxoasa". Of, Doamne! Tineri, pana in 30 de ani. Poti sa ghicesti cu usurinta cate carti au citit [anul acesta]. Dezacorduri, incoerenta in raspunsuri, raspunsuri "pe dupa cires". Apoi apare Beni Lup si in 3 minute explica totul ca la Carte. Cu citate din Carte. Bravo Beni! Se termina emisiunea. Slava Lui!

Bucurie, multumire

Astazi, la biserica am avut o intalnire. Intalnire la care am sarbatorit un "nene" de 40 ani. Nimic special.

Apoi a spus ca a stat si s-a gandit la anii trecuti, ca se intreba daca ar fi putut sa faca lucrurile diferit le-ar fi facut?

"Nu. Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt exact in locul in care mi-am dorit. Ca am tot ce am nevoie si ca pana la 40 ani am realizat tot ce mi-am propus". Are o casa, o masina (nu Aston Martin, Ferrari, X DubluShm, etc),o afacere, sotie si doua fete. Si nu isi doreste altceva. E fericit!!!

Si slujeste in biserica -este MC, sta la garderoba, se ocupa de finante, etc. Ajuta oameni care au firme sa "le puna pe roate"(in cea mare parte gratis).

"Indivizii" din imagine au tot incercat sa isi faca cuib in balconul nostru. L-am stricat de vreo 3-4 ori si apoi au cedat. Mi-am spus eu.

Am un dulapior in care imi tin "sculele". Am iesit intr-o seara pe balcon sa scutur ceva si am vazut un porumbel cum zboara din dulapior. Ma intrebam ce face acolo. Apoi am vazut ca si-a facut cuib si a ouat. Doua oua. Acum, impreuana cu sotia mea suntem nasi. Avem doi pui de porumbei. Porumbei bucurosi, multumitori. Au ajuns ziua de astazi si au realizat tot ce si-au propus.

Am 30 de ani. Sunt bucuros? Multumitor?

....

Tu?

Amintiri din epoca de aur :)

Asa ma aratam eu lumii pe la 5 ani.

Nu-mi mai amintesc exact cu ce impresionam atunci- cu freza sau cu imbracamintea? Oricum daca cineva imi vedea "ciorapeii" sigur pica pe spate. Oare as putea sa gasesc o salopeta d'asta pe undeva? Nu cred ca se mai fabrica. Erau speciale.

O-ho, insa ce imi lipseste de atunci este lipsa grijilor. Rate? Cheltuieli? Nervi la volan? Munca ?????

Insa vorba eclesiastului. "toate isi au timpul lor".

Frumuesete in imperfectiune

Am fost ieri la o nunta!

O nunta tinuta pe intr-o frumoasa padure, pe malul unui si mai frumos lac.

O nunta care, dupa standardele noastre [mult prea ridicate] nu ar fi trebuit sa aiba loc. Si totusi Dumnezeu, in ironia Lui, face ca lucrurile perfecte sa se nasca din imperfectiune. Un pastor -nu prea linistit sufleteste. Un el care inca incearca sa se dezmeticeasca si si o ea care s-a trezit prinsa in mijlocul evenimentelor isi unesc imperfectiunile intr-o relatie (pe vecie). Multi indivizi care mai de care mai smecheri, cu celulare care mai de care mai scumpe. Multi frati (si mai ales surori) care cred ca aceasta nunta este pentru ca ei sa isi etaleze vocile (lipsite de tonalitate). Multa mancare. Si acesti ochi plini de cearcane. Imperfectiune!

Apoi stau si ma gandesc la momentul in care m-am pocait, la momentul in care m-am insurat, la momentele in care m-am pocait iarasi, iarasi, iarasi... Imperfectiune inainte, frumusete dupa.

Totul este imperfectiune. Desi totul a fost perfectiune, am aparut noi si am stricat-o. Si asa am fi ramas daca nu ar fi venit El sa aduca lucrurile la starea lor initiala.

Eu unul pot sa Ii multumesc personal.

Incepand de ieri, cred ca si cei doi (el si ea) la fel.

Ma rog ca Dumnezeu sa transforme relatia lor intr-o frumusete.

Casa [zidita] pe piatra R&T !

Nu sunt frumosi acesti ochi imperfecti?!