Tatic

Peste o luna si jumatate, cu ajutorul Lui voi fi taic. Da, tatic! Doua sentimente ma incearca. Unul de nesiguranta si teama. Daca voi fi neputincios? Daca nu voi sti ce sa fac? Daca? Daca? Daca? Dac....
Al doilea as putea sa il descriu astfel:

acasa, in pat, eu pe spate iar LittleGirl (inca nu ne-a dat El un nume pentru ea) la mine pe burta, gangurind.

Si atunci ma linistesc si ma apuca lacrimile. De bucurie.

Ma uit la un serial bunicel- Scrubs.

In unul din episoade un copilandru il intreaba pe taica-su: -Tati, de unde vin copiii?

El raspunde: -Cand o mamica si un tatic se iubesc mult, mult, ei inchid ochii si isi pun o dorinta.

Little Girl, esti asa de dorita!!! Mami si tati se iubesc mult, mult.

Sabat

"Domnisoara" din imagine este baba mea.

Baba care mi-a "tunnat" ultimii 10 ani din viata. mai exact 2 ani si jumatate de prietenie si logodna si 7 ani jumate de sot-sotie.

In urma cu 5 luni si 2 saptamani s-a ingrasat.

Peste alte 3 luni si 2 saptamani o sa slabeasca.

Eu v-a fi la fel. Vietile noastre nu vor mai fi la fel, pentru ca o sa apara Baby Girl. Da, la un an dupa ce am pierdut primul prunc, Dumnezeu ne da altul. Pardon, alta!

Stateam cu baba in pat (baba are 29 de ani) si realizam cat suntem de binecuvantati. Am avut parte de 7 ani (6 ani +cel sabatic) in care ne-am apropiat.

Anul sabatic a fost cred ca cel mai roditor. Cred ca as putea sa numar pe deget de cate ori ne-am certat. Si daca ma intrebati motivul, nu as sti sa vi-l spun.

In schimb as putea sa va enumar lucrurile bune.

Am trecut de la impleticire la impletire. D intra in lumea mea, eu [incerc sa] ii ofer cele necesare (ma refer, in primul rand la timpul de calitate dupa care tanjeste)

Sapte ani in care "ne-am facut de cap". Sapte ani suficienti sa scriem primul capitol.

Ne "tunnam" de la 2D, la 3D. Eu sunt D, ea e D, Baby Girl o sa fie si ea tot D.

Iti multumim Doamne pentru tot ce ne-ai dat, ce ne dai zi de zi si ce ne vei da si de acum inainte!

Daca esti pesimist in ceea ce priveste viata ta...

Ochii sus!

Mosu' D.

S-a sfarsit!

Luni, 24 ianuarie, in jurul orei 12:00.
Stau cu Marius si Grazzi la o cafea.
Plecam de acolo.
Eu si Grazzi la fel cum am venit.
Marius... fara cel mai bun prieten.
S-a sfarsit! Si l-a sfarsit!
30 si ceva de ani, sot si tata a doi copii.
A plecat din tara sa isi si sa le faca un viitor.
Mergea la serviciu cu un micobuz, cu mai multi colegi.
Un TIR loveste microbuzul.
E SINGURUL care a murit. Dormea.
Nu siu DE CE?
Nu stiu ce s-ar putea spune in aceste momente sotiei si copiilor.
Biblic e sa plangi cu cei ce plang.
Si cred ca e suficient.
Desi doare, nu ii poti asigura ca e intr-un loc mai bun. Pur si simplu nu poti.
Am cautat argumentari din Biblie, ca Dumnezeu vrea sa salveze pe toata lumea. M-am luptat mult cu asta cand a murit tatal meu. As vrea sa il revad. Si sa stau cu el la povesti. Si am sa sper asta pane sa vor sfarsi toate. Nu am insa siguranta ca asa va fi!
Mi-ar placea insa sa ma intalnesc si cu mama, Cipri, Grazzi, Anto, Tavi, Mihai, Estera si altii acolo sus. Partea buna e ca pentru acestia mai pot sa fac ceva. Sunt [inca] in viata! Pot sa le spun ca sunt iubiti, iertati si ca este ceva mai bun pregatit pentru ei SUS. ISUS!