2 tineri pe care i-am cunoscut acum 2 ani intr-o tabara la Dezna. Aveau ceva. Baieti frumosi, imbracati la moda, cunostinte in materie de muzica, nimic anormal. Insa parca se simtea o suferinta in ei. Mai ales in Radu. Dupa o saptamana de tabara Radu a avut momentul acela de pocainta, in care "s-a predat". Dupa tabara au venit ceva timp la serile de tineret de la biserica noastra insa nu pentru mult timp.
Acum i-am revazut. Dupa 2 ani.
La mormantarea mamei lor, Angela. S-a stins din viata la putin peste 50 de ani. A suferit de cancer 10 ani. Radu si Cristi au ramas cu tatal lor, un tata care nu stiu cat ii poate spijinii (din cauza bauturii). Unii spun ca sunt mai mult singuri decat cu el.
Pentru mama lor totul s-a terminat. Si daca bunul Dumnezeu a ingaduit ea este in Rai. Nu cred ca am vazut o mormantare mai trista decat aceasta. Si nu ma refer la cei din familie. Au plans oameni care nu au cunoscut-o deloc pe doamna Angela.
De ce? Ce e asa special cand moare cineva? La ce se gandesc cei care nu cunosc persoana decedata de palng? Stiti ce? Nici nu conteaza. Romani 12:15 spune "Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang." Pentru mine asta e suficient. Poate ca reusesti sa empatizezi cu cei caroara le moare cineva, poate doar sa simpatizezi. E mare lucru!
As fi vrut sa ii revad pe Radu si Cristi in alte imprejurari. (ciudat e ca nu m-a oprit nimic sa o fac) Se pare insa ca necazul apropie oamenii. Si as vrea sa te gandesti si tu pe cine nu ai mai cautat de mult timp si ar fi cazul sa o faci. Nu e nevoie sa moara cineva pentru asta.
In final va las un salut care era scris pe un mormant din cimitirul unde a fost ingropata doamna Angela si care mi-a placut tare mult:
"Fii sanatos trecatorule!"
Intrebare: Ai cerut cosimtamantul celor 2 tineri pt. a scrie aceste lucruri?
RăspundețiȘtergereDaca nu, care crezi ca ar fi reactia lor daca ar descoperi aceasta pagina din blogul tau?
Anonim...Pai?!
RăspundețiȘtergere