Am fost ieri la o nunta!
O nunta tinuta pe intr-o frumoasa padure, pe malul unui si mai frumos lac.
O nunta care, dupa standardele noastre [mult prea ridicate] nu ar fi trebuit sa aiba loc. Si totusi Dumnezeu, in ironia Lui, face ca lucrurile perfecte sa se nasca din imperfectiune. Un pastor -nu prea linistit sufleteste. Un el care inca incearca sa se dezmeticeasca si si o ea care s-a trezit prinsa in mijlocul evenimentelor isi unesc imperfectiunile intr-o relatie (pe vecie). Multi indivizi care mai de care mai smecheri, cu celulare care mai de care mai scumpe. Multi frati (si mai ales surori) care cred ca aceasta nunta este pentru ca ei sa isi etaleze vocile (lipsite de tonalitate). Multa mancare. Si acesti ochi plini de cearcane. Imperfectiune!
Apoi stau si ma gandesc la momentul in care m-am pocait, la momentul in care m-am insurat, la momentele in care m-am pocait iarasi, iarasi, iarasi... Imperfectiune inainte, frumusete dupa.
Totul este imperfectiune. Desi totul a fost perfectiune, am aparut noi si am stricat-o. Si asa am fi ramas daca nu ar fi venit El sa aduca lucrurile la starea lor initiala.
Eu unul pot sa Ii multumesc personal.
Incepand de ieri, cred ca si cei doi (el si ea) la fel.
Ma rog ca Dumnezeu sa transforme relatia lor intr-o frumusete.
Casa [zidita] pe piatra R&T !
Nu sunt frumosi acesti ochi imperfecti?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu